Ciora Florian

Sunt membru al Partidului Social Democrat şi fost manager al Spitalului Municipal „Dr. Pop Mircea” Marghita. Am fost un manager de criză, într-un an măcinat de campanii electorale, fiind pentru mine o adevărată provocare să fiu unul din responsabilii (ordonatori de credite) din sistemul sanitar la 30 de ani, când toată lumea se aştepta să greşesc. Un sistem cu multe neajunsuri din toate punctele de vedere, atât legale, organizatorice cât şi financiare. De profesie economist, am căutat un raport pozitiv între venituri şi cheltuieli, foarte greu de realizat datorită mulţimii de factori cu influenţă negativă, cum au fost: lipsa resurselor financiare (decontarea a 85% din contractul încheiat cu C.A.S. Bihor) şi cheltuielile mari cu asistenţa medicală (ex. condiţii hoteliere, medicamente, materiale sanitare). O altă problemă majoră care m-a preocupat a fost lipsa personalului medical, reuşind angajarea a patru medici specialişti, două doctoriţe la interne, unde s-a completat linia de gar

Debutul meu în politică a fost în anul 2003, în cadrul Partidului Social Democrat Marghita, Org. nr. 7. Am decis să fac politică, în primul rând pentru a mă implica în viaţa socială, şi a găsi răspunsuri la unele întrebări pe care le-aş fi pus dar nu aveam cui. Fiind nou în oraş, venit din Oradea, nu voiam parcă să cred că Marghita, „oraşul florilor”, te poate dezamăgi atât de tare. Locuitorii Marghitei m-au determinat să rămân pentru că oamenii de aici sunt harnici, onorabili şi prietenoşi. Plin de speranţă, nu voiam atât de mult sa promovez în politică, cât să-mi aduc contribuţia la ce cred eu că ar trebui făcut, pentru a duce o viaţă mai bună. Mai mult ca niciodată, vedeam implicarea mea în politică un rău necesar. Spun rău, pentru că politica înseamnă muncă, voluntariat, şi contrar aparenţelor, să faci politică nu este chiar atât de plăcut. Recunosc că sunt şi avantaje dar şi foarte multe dezavantaje. In 2004 am participat la campania electorală, unde am descoperit o altă realita

Nu pot spune atât de multe despre trecutul Marghitei, însă privesc în prezent, spre un oraş care moare încet şi sigur, din care trebuie să spun cu ruşine că m-am gândit de multe ori să plec, şi nu o dată am regretat mutarea mea din Oradea aici. Am totuşi scuza că acolo de unde vin eu, în Oradea, Marghita este încă perceput ca un oraş glorios, în plină ascensiune economică, curat şi frumos, de către toţi aceea care încă nu au fost pe aici. Ei nu ştiu cum este să nu-ţi găseşti un loc de muncă, atunci când tot ceea ce cauţi este un minimum necesar pentru a-ţi întreţine familia, şi laşi deoparte toate orgoliile, ai săpa şi şanţuri, numai să fii lângă ai tăi. M-am gândit că ar fi mai bine să merg în străinătate, insă pun pe primul loc familia şi ştiu că nu pot trăi liniştit în nici una din ţările lumii atunci când familia şi cei dragi mie se confruntă cu greutăţile vieţii de aici, din România. Ar însemna să mă umplu de dor de ţară, familie şi prieteni, iar asta are un singur leac, şi anume,

Nu l-am cunoscut dar nici nu pot să rămân indiferent la ceea ce i se întâmplă. Anchete pe bază de probe sau de interceptări telefonice ? Oare de ce acest om nu este destul de inspirat încât să cheme presa de partea lui. Eu așa aș proceda. Prezumția de nevinovăție mă determină să vorbesc probabil în necunoștință de cauză. Să presupunem că este nevinovat, victima unui dosar instrumentat politic. Atunci presa, cel puțin trusturile care nu țin partea PD-L, este datoare să prezinte realitatea. O realitate din păcate crudă a șantajului politic, de care pot crede la un moment dat că încerca Dl Voicu să-și apere prietenii. Interceptările telefonice pe care le văd la toate posturile de televiziune nu-mi dovedesc mie, ca și cetățean absolut nimic. Toți am vorbit la un moment dat la telefon unele și altele, poate ne-am amenințat în glumă sau promiteam anumite lucruri de care și noi știam că sunt irealizabile. Ar fi foarte interesant să fim arestați pentru asta. Oricum ar trebui să ceară libera me

Asistăm la un adevărat spectacol pe marginea acestor drepturi bănești câștigate de oameni care au muncit o viață întreagă. Sunt tânăr, și poate nu ar trebui să mă afecteze în atât de mare măsură. Cine crede aceasta se înșeală. Dacă avem noroc toți vom ajunge în situația lor. Vom cerși la ușile politicienilor nu numai dreptul la pensie ci și la libera exprimare sau altele care până nu de mult le consideram drepturi fundamentale. Am fost manager al Spitalului Municipal Dr Pop Mircea Marghita, din mai 2009 și până în februarie 2010. În virtutea acestei funcții a trebuit să explic un fenomen care nu credeam că ar fi posibil să apară la un moment dat. Deși aveam mare nevoie de medicii la pensie și nu aveam cu cine să-i înlocuiesc, aceștia erau puși în situația de a alege între pensie și salar. Dacă alegeau salarul, nu mai primeau pensia iar dacă alegeau pensia, li se desfăcea contractul de muncă. Pensiile militarilor se recalculează. Eu sunt fiul unui ofițer care în timp ce mă uitam la tele

Pentru început vreu să declar deschis motivele care m-au determinat să-mi fac un blog, motive care de altfel au dus și la intrarea mea în politică. Principalul motiv este nevoia de schimbare. Nu o schimbare așa cum o înțeleg unii pliticieni care sunt conduși de deviza : vin ai noștrii - pleacă ai voștri; ci una utilă pentru noi toți, mai ales pentru comunitatea în care trăim. Poate sunt naiv, cum ar spune unii dar primul sfat primit acum multi ani, ca tânăr politician a fost să ies din politică, aceasta fiind doar pentru cei cu bani. Politica este a noastră, a tuturor și ne afectează viețile. Celor cu bani le aparțin afacerile și speculațiile financiare facilitate de mediul politic, iar aceștia nu se vor gândi niciodată la binele nostru nici măcar atunci când buzunarul le este plin. Simt nevoia de a mă exprima, de a spune și a mă face auzit. Vreau să știe cât mai mulți că în secolul al XXI-lea in România sunt orașe fără apă curentă, cu o canalizare infectă și unde riști să nu ajungi di