Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2011

Cum să-ţi faci duşmani în PSD Marghita

In politică, ceea ce ştie toată lumea, este că poţi avea o viaţă foarte liniştită şi fără griji dacă eşti tot timpul de acord cu cei din conducerea partidului. Aşa este şi aici la noi la Marghita unde preşedintele de partid nu vrea nici măcar să ştie că există, darămite să audă păreri contrare hotărârilor lui pe care preferă să le expună singur în şedinţă de două trei ori plictisindu-ne pe toţi ceilalţi. Dacă ai curajul să insişti cu un punct de vedere am costatat pe pielea mea că această conducere lipsită de voturi poate face trafic de influenţă în diverse cercuri pentru a face rău acelor membrii de partid care întrăsnesc să li se opună. De fapt nici nu mai ştiu care este conducerea pentru că eu văd un singur om care încearcă să controleze mai tot ce se întâmplă. Folosim diverse alianţe politice în interes personal!!! Am fost mai zilele trecute destul de naiv încât să cred că cinstea şi corectitudinea sunt apreciate de un om pe care altă dată-l consideram prieten şi oricine-mi spu

Aveam o idee despre TSD Marghita

In trecut am crezut că se poate construi organizaţia de tineret în Marghita, chiar dacă la seniori, adică PSD Marghita, este codaşă la capitolul voturi şi încredere. M-am înşelat. Nu poţi construi o clădire nouă până nu o dărâmi pe cea veche. Indiferent ce faci tot cârpită este. Exact asta s-a întâmplat şi la noi la Marghita, unde după ce lângă clădirea veche a crescut una nouă şi frumoasă, au dărâmat-o pe cea din urmă pentru că o umbrea pe cea dintâi. Am consumat resurse de toate felurile dar cel mai mult m-au ajutat tinerii care au crezut în mine şi cărora le mulţumesc. Fără ei nu realizam nimic şi pentru asta le promit că mă voi lupta oricât ar dura să facem din PSD Marghita o organizaţie de partid care sa ne facă cinste, nu cu băutură şi mâncare cum se întâmplă acum. Suntem mai buni de atât!!! Merităm voturi. Merităm să ne putem mândri că facem parte din PSD. Merităm să ne bucurăm de fiecare om, care în semn de mulţumire ne opreşte pe stradă, că l-am ajutat fără să-i promitem.